Greșeli comune la mixaj

Majoritatea muzicienilor cu experienţă de studio, a inginerilor de sunet şi a producătorilor sunt conştienţi de importanţa pe care o are procesul de masterizare pentru un mix. Masterizarea în sine este o formă de artă, tocmai de aceea este lăsată pe mâinile specialiştilor experimentaţi. Cu toate astea, chiar şi inginerii de mastering experţi depind de materialul brut pe care îl primesc şi nu pot face minuni cu un mix prost realizat. În materialul următor vom trece în revistă 8 greşeli întâlnite des la pregătirea unui mix pentru master şi vom încerca realizarea unui îndrumar pentru evitarea lor.

1. Prea multe joase

Excesul frecvenţelor joase în mix este probabil una dintre cele mai comune probleme întâlnite la mix-urile provenite din home studio-uri. De obicei, această problemă apare datorită mediului de mixare. Majoritatea home studio-urilor nu sunt tratate acustic real iar în cameră sunt o mulţime de suprafeţe care reflecta sunetul şi capcane pentru bas (bass trap). Acest fapt determină un răspuns inegal în întreg spectrul de frecvenţe joase, deci unele note vor fi accentuate peste măsură, în timp ce altele vor fi practic de neauzit. Poţi găsi câteva informaţii cu privire la echilibrarea acustică a camerei tale în acest articol de pe blog.

Greşeala cea mai importanta este faptul ca monitoarele nu sunt plasate în mod corespunzător faţă de persoana care mixează. Monitoarele şi persoana care mixează trebuie să formeze un triunghi echilateral. Deci, dacă poziţia în care te afli când mixezi este la un metru de fiecare dintre monitoare, distanţa între monitoare trebuie să fie de un metru. În plus, în cazul in care boxele sunt prea aproape sau prea departe de un perete, răspunsul în frecvenţă al basului va fi practic diminuat.

2. Prea multe înalte

La celălalt capăt al spectrului, în zona frecvenţelor înalte pot aparea probleme diferite. Deşi nu e dificil să auzi frecvenţele înalte într-un home studio, aceste frecvenţe pot apărea diferit în timpul procesului de mastering. Majoritatea mixurilor au nevoie de puţină cizelare ca să poată străluci după master. Pot apărea nişte şuierături îngrozitoare, de aceea, în timpul mixului, e bine să aplici un de-ess pentru voce şi poate și pentru fus cinel, chiar dacă nu auzi ceva deranjant. Cel mai probabil că inginerul de mastering la care va ajunge mixul tău îţi va mulţumi.

În concluzie, trebuie să foloseşti EQ-ul cu moderaţie şi cu înţelepciune. Am vorbit mai mult despre utilizarea EQ-ului în articolul de aici.

3. Interval dinamic foarte mic

Acesta este probabil, unul dintre cele mai discutate subiecte între inginerii de mixaj. În ultimii ani, s-a creat o luptă pentru atenţie la radio şi la TV care s-a manifestat în intensitate. Ideea era că, cu cât e piesa mai tare ca volum cu atât va atrage atenţia ascultătorului. Această mentalitate a pornit de la producătorii de reclame (observă modul în care reclamele radio-tv sunt la un volum mai mare decât programul normal) şi este un rezultat direct al tehnologiei îmbunăţite pe care se bazează compresoarele de astăzi. Cu ajutorul acestor compresoare se realizează mixurile „pentru radio” şi totul sună puternic, energic şi scos în faţă.

Creşterea volumului aparent al mixului se face prin comprimarea intervalului dinamic al track-urilor tale. Intervalul dinamic este definit ca fiind diferenţa dintre sunetele cele mai puternice şi sunetele cele mai moi. În mod ideal, piesele pe care le trimiţi la master ar trebui să aibă vârfuri în jurul valorii de -3dB pentru cel mai puternic sunet (o lovitură de premier de exemplu) în timp ce restul track-ului ar trebui să aibă valori medii în zona -6dB, – 8dB. Astfel, intervalul dinamic al track-ului tău va avea valori între 3 şi 5 dB.

Problema privind comprimarea intervalului dinamic (sau cu normalizarea volumului relativ al unui track) este că practic nu-i dai inginerului de master resursele necesare pentru a-şi face treaba. Un inginer de master bun utilizează meticulos compresia multiband. Adaugă prezenţă basului şi claritate frecvenţelor înalte – toate astea prin utilizarea unor algoritmi de compresie diferiţi pentru diferite benzi spectrale.

Mulţi ingineri de mixaj neexperimentaţi folosesc o presetare şi aplică un plug in de tipul „mastering compressor”. Nu obţin astfel decât o piesă cu joase puternice dar murdare,  înalte stridente şi foarte puţin loc de lucru pentru inginerul de master.

E absurd să ceri un master cu volum mare când n-ai făcut nimic pentru a controla dinamica mixului.

4. Lipsa panoramării

Este important să dai o dimensiune mixului tău prin echilibrarea diferitelor elemente într-un câmp larg, stereo. De prea multe ori oamenii tind să panorameze totul central sau aproape de centru şi creează astfel un mix aglomerat, lipsit de definiţie. În timp ce anumite elemente ar trebui să fie de obicei centrate (ca de exemplu toba mare, premierul, vocea, etc), panoramarea este o modalitate foarte bună de a realiza separarea între părţi de chitară, voci de fundal şi alte părţi ale mixului.

Este întotdeauna bine să panoramezi unele elemente ale mixului doar puţin într-o parte. Dacă ai un mix mai complex, cu chitare, instrumente de suflat, voci secundare etc, păstrează zona de mijloc mai puţin aglomerată pentru a permite urechii sa audă mai distinct producţia la care ai lucrat atâta timp. În acest fel vei avea nevoie de mai putine efecte şi vei folosi mai puţin EQ pentru a scoate în faţă un element sau altul din mix.

5.Probleme legate de antifază

Cum cele mai multe DAW-uri oferă un număr nelimitat de piste, tentaţia de a înregistra totul stereo este puternică. O chitară acustică înregistrată stereo poate adăuga adâncime şi caracter unei piese. Fii atent și verifică mixurile în mono, pentru a evita anularea fazei de la microfoanele prost plasate. Doar dacă asculţi track-urile stereo solo vei putea auzi dacă anumite frecvenţe „dispar” când cele două canale sunt însumate în mono.

Nu doar instrumentele captate cu două microfoane pot cădea victime efectului de antifază. De multe ori, un track cu elemente ”largi” poate intra în antifază ”după boxe”. Trece mixul în mono şi vezi dacă nu cumva sunetele de clapă, de înstrumente cu corzi sau de voci secundare dispar total. Acelaşi principiu se aplică şi la reverb. De cele mai multe ori, „hall”-ul atât de folosit la părţile vocale dispare în mono.

6. Așezarea greşită a track-ului de voce

E foarte greu să fii obiectiv privind locul potrivit al track-ului de voce într-un mix, mai ales dacă e vorba de piesa ta. Tu ştii bine versurile şi e foarte uşor să uiţi, sau să nu realizezi că nu le ştie toată lumea, şi să dai track-ul de voce prea în spate. De cele mai multe ori, o piesă poate suna la fel de bine dacă vocea e puţin mai în faţa sau puţin mai în spatele instrumetelor. Mulţi profesionişti fac de obicei două sau trei mixuri alternative, unul cu vocea mai în spate, unul cu vocea mai un faţă şi un al treilea cu vocea perfect echilibrată. Posibilitatea de a alege e un lux pe care toţi inginerii de master sunt fericiţi să îl aibă.

7. Alinierea greşită a track-ului

Dacă trimiţi către master o piesă pe bucăţi (tobele, basul, chitările şi vocile separat), asigura-te ca toate acestea încep in acelaşi loc. De exemplu, dacă vocea principală începe la secunda 30, track-ul respectiv trebuie sa aibă 30 de secunde de linişte la început.

8. Necunoaşterea spaţiului de lucru

Întotdeauna e bine să îţi începi ziua în care lucrezi la un mix prin ascultarea unor piese pe care le ştii şi îţi plac, în scaunul pe care urmează să mixezi, folosind ca sistem de redare sistemul pe care urmează să monitorizezi mixul. Cel mai bine e să asculţi ceva din acelaşi stil muzical cu ce urmează sa mixezi. Dacă însă trebuie să mixezi într-o încăpere cu care nu eşti familiarizat, e aproape obligatoriu să asculţi ceva cunoscut. Astfel vei ştii cum reacţionează mediul înconjurător cu ce asculţi şi vei avea un termen de comparaţie clar, înainte de a lua decizii.

Aşa cum îţi poţi imagina, există alte nenumărate probleme care pot apărea pe parcursul unei sesiuni de mixaj şi care pot îngreuna teribil munca inginerului de master. Până la urmă, e important să îţi foloseşti urechile şi să asculţi mixul cu atenţie. Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, dar înainte de asta trebuie cunoscute. Încearcă să eviţi potenţialele greşeli menţionate mai sus şi vei obţine cu siguranţă rezultate mai bune.

Share

8 thoughts on “Greșeli comune la mixaj”

  1. Mi’ar placea un articol despre ceea ce mai este necesar intr’un home studio.Ma refer la partea hardware.In afara de monitoare de studio,mixere,interfata audio, clapa, ce ar mai fi necesar?

  2. Foarte frumos scris!
    Unde mai gasesc informatii despre frecventele instrumentelor in mix?
    Exista o scoala in Bucuresti, sau un curs in care se aplica ceea ce inveti?

    Lucrez in Logip pro, Reason.

  3. Sunt doua,una este la Universitatea Politehnica Bucuresti la Facultatea de Electronica si alta este SAE Romania, cauta pe blog si vei gasiinformatii despre amundoua undeva in posturile din August – Octombrie 2011.

  4. salutare tuturor am si eu un basic home studio cu urmatoarele componente: interfata audio focusrite 2i2, microfon audio tehnica at 2020 monitoare de la KRK decente DAW pro trools first si bureti pentru absorbtie pusi cu scopul sa nu imi deranjez vecini. Mentionez ca nu am tratament acustic deloc in camera si cand inregistrez si maresc vocea cu equalizator si toate alea am un sunet de fundal destul de aiurea acuma trebuie sa recunosc ca nu sunt profesionist la mix mastering tocmai de aceea as dorii sa intreb ce credeti ca ar trebuii sa schimb si sa adaug in home studio sa scot muzica de calitate multumesc 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *