Nuendo 6

940x180_N6_headervisual

Încă din anul 2000 de când a fost introdus pe piață, Nuendo a câștigat o comunitate mare de fani în rândul profesioniștilor audio de pe glob. Deși a început ca un instrument mass media comun, cu îmbunătățiri folositoare în special pentru producătorii de muzică, Nuendo a cunoscut o evoluție rapidă și a devenit un software puternic, care intră în scenă atunci când un material audio trebuie sincronizat cu un material video. Pentru a evidenția punctele forte ale soft-urilor

Nuendo și Cubase, cei de la Steinberg au decis să separe direcțiile în care merg cele două produse foarte clar. Cubase continuă să fie un instrument folosit de producătorii de materiale audio din studiourile de înregistrare și producție din întreaga lume, în timp ce Nuendo vine în ajutorul profesioniștilor din studiorul de post producție pentru industria filmului, publicității și televiziunii.  Hai să vedem noutățile aduse de Nuendo 6:

Project window 2

Continue reading Nuendo 6

Share

Războiul „loudness”

Știm cu toții că muzica devine din ce în ce mai tare. Dar oare, în același timp, devine și mai puțin dinamică? În articolul următor, scris de Emmanuel Deruty de la revista Sound on Sound, publicat pe blogul Universal Audio și tradus pe blogul Pro AV Shop, autorul susține că cercetări recente dovedesc dincolo de orice îndoială că raspunsul la această întrebare este nu și credințele populare legate de „războiul loudness*” sunt eronate.

În presa de specialitate și pe internet, apare o reacție în creștere împotriva „războiului loudness” – încercarea de a face înregistrările să sune cât de tare posibil, astfel încât să fie percepute de public ca fiind „mai bune” decât producțiile rivale. Potrivit acestor articole, procesele de mastering exagerate, mai precis folosirea abuzivă a limiter-ului de tip brick wall* au pus în pericol muzica. Producțiile moderne nu sunt deloc subtile și sacrifică calitatea pentru mai mult volum. Bob Dylan a mers atât de departe încât a declarat într-un interviu din 2006: „Ascult înregistrări moderne și sunt infiorătoare. Nimic nu e bine definit, nici vocea, nici instrumentele. Parcă se aude cu purici.”

Dar nu cumva remarca lui Dylan este doar un rezultat al eternului război între generații? N-ar fi prima dată când garda veche disprețuiește ce face noua generație. E adevărat, mulți ingineri de sunet s-au alăturat cazei „muzică mai dinamică”. Dar oare ei vor asta fiind cu adevărat obiectivi sau pur și simplu își exprimă preferința lor pentru un anumit stil de sunet? Cercetarea mea are scopul de a răspunde la această întrebare. Vom afla dacă muzica recentă este cu adevărat mai tare și dacă este într-adevăr mai puțin dinamică. Vom lua în considerare ipoteza că intensitatea (volumul) poate fi un marker stilistic pentru anumite stiluri de muzică modernă, nu doar un obicei prost justificat de motive josnice, comerciale. Într-un final, vom arunca o privire atentă la albumul Death Magnetic al trupei Metallica, să vedem de ce atât de multă lume susține că nu sună bine.

Continue reading Războiul „loudness”

Share