Efectele de modulație

Efectele Phase Shift, Flanger și Chorus sunt efecte prezente în arsenalul oricărui inginer de sunet din zilele noastre și deși aceastea dau un efect similar, cu siguranță nu este la fel. Nu te îngrijora dacă nu știi sigur diferența dintre ele. Ai fi surprins de cât de puțini știu de fapt aceste distincții și felul în care acestea pot afecta sunetul tău, dar până termini de citit articolul îți vei putea uimi prietenii cu cunoștințele tale despre Phase shift, Flanging, Chorus, dar si despre Doubling şi Efectul Haas.

Exista trei efecte de modulație de baza utilizate în studiourile de astăzi, care se află într-o legătura strânsă: Phase shift, Chorus și Flanger. Cea mai simplă diferență dintre ele este faptul ca atât efectul Chorus cât și Flange provin dintr-un delay modulat care este mixat înapoi cu semnalul original, în timp ce Phaser nu folosește deloc delay. Doar pentru a clarifica mai mult problema: modulația înseamnă că semnalul sursă este modificat, în cazul de față de un oscilator. Principala diferență dintre un flanger si un chorus este că Flanger-ul folosește un delay mult mai scurt. Tehnic vorbind, și tremolo și vibrato sunt efecte de modulație, dar deoarece acestea sunt considerate în general efecte de chitară și de clape, nu le vom include în această discuție.

Pe scurt, Phase shift nu folosește delay deloc și anuleaza diferite frecvențe pentru a crea efectul. Frecvențele anulate sunt distribuite uniform pe întreaga bandă de frecvențe. Flanger folosește un delay în intervalul 1-5 ms. Are o adancime mai mare cu anulări de frecvență mai mari. Frecvențele anulate sunt distribuite armonic pe întreaga bandă de fercvențe. Chorus folosește un delay între 5 și 25 ms. Sună aproape ca efectul de doubling în timp ce extinde sunetul. Este folosit pentru îngroșarea sunetului și pentru a crea o imagine stereo. Frecvențele anulate sunt spațiate armonic pe întreaga bandă de frecvențe.

Efectele Flanger, Phaser și Chorus acționează prin producerea unor crestături de frecvență care sunt trecute încet prin intreaga bandă de frecvențe (practic asta este modulația). Tu nu auzi cu adevărat crestăturile ci auzi ce-a mai rămas din spectrul de frecvențe, adică o serie de vârfuri. Efectele Phaser au un număr mai mic de frecvențe anulate care sunt dispuse uniform pe întreg spectrul de frecvențe, în timp ce efectele Flanger și Chorus au un numar mai mare de frecvențe anulate care sunt distribuite armonic de-a lungul spectrului de frecvențe. Dar să vorbim despre fiecare în parte.

TAPE FLANGING

Flanger este un efect dramatic care a derivat prima oara în anii ’60 din înregistrarea unui cântec pe două magnetofoane în același timp, apoi unul din magnetofoane a fost încetinit prin plasarea degetului pe marginea de metal (flange) a bobinei care ținea banda la locul ei, de unde și numele de ”Flanger”. Unul din primele hit-uri la care s-a folosit acest efect este ”Itchycoo Park” al trupei britanice ”The Small Faces” din 1967 (deși a fost raportat faptul ca efectul a fost inventat de nimeni altul decât Les Paul în anii ‘50), care a inclus o doza mare de efect la finalul piesei. Așa cum merg lucrurile deobicei, odată ce piesa a devenit hit, fiecare artist și producător a vrut să folosească efectul, utilizat intens de The Beatles, Jimi Hendrix și mulți alții de-a lungul timpului. Problema era că set-up-ul necesar pentru aceste efect era foarte costisitor și dura foarte mult timp, deci n-a trecut mult până ce a apărut pe piață o simulare electronică a acestuia.

PHASER

În anii ’70, înainte de apariția efectelor delay digitale ieftine, phaser-ul analog era singura modalitate de a obține orce fel de efect de modulație, dar era slab ca intensitate comparativ cu efectul Flanger. Acesta este motivul pentru care Phaser nu este foarte folosit – nu este un efect suficient de dramatic.

Dacă ai fi fost un chitarist în acea perioada, trebuia să ai Maestro PS1A Phase shifter. Dar pentru ca aceasta unitate era foarte puțin controlabilă (doar trei comutatoare de viteză), chitariștii erau în mod constant în căutarea unui efect similar dar mai ușor de reglat și de utilizat. Aceste efecte au apărut cu dispozitivele Boss și Roland Chorus introduse la sfărșitul anilor ’70.

CHORUS

Chorus diferă de Flanger în câteva aspecte: întârzierea necesară pentru a obține efectul este mai mare, iar crestăturile de frecvență nu sunt întâmplătoare ca la Flanger. Trebuie să mulțumim celor de la Roland și amplificatoarelor lor de chitara din seria Jazz Chorus introduse în 1980 pentru nebunia ”Chorus”, care a fost apoi inclusă în linia lor de clape după ce lumea a devenit dependentă de efect. La scurt timp, după ce amplificatoarele cu Chorus au fost primite atât de bine, cei de  la Roland au introdus o linie de pedale pe care inginerii le puteau folosi cu ușurintă pentru a introduce efectul acolo unde aveau nevoie în mix. Pedala Boss CE-1 a fost foarte apreciată la vremea ei și este și acum disponibilă ca plug in UAD.

Întradevar, e foarte ușor să te îndrăgostești de Chorus, deoarece sună bogat şi, dacă este folosit în stereo, poate extinde sunetul unei piese destul de mult. Daca asculți multe hit-uri din anii ’80, vei auzi efectul folosit, iar și iar și iar.

FLANGER

Efectele Flanger sunt mult mai dramatice decât efectele Chorus, dar nu au fost folosite până la sfârșitul anilor ’70. Atunci a apărut o componentă electronică numită circuit ”bucket brigade”, ce a făcut posibil ca versiunea electronică a efectului să sune apropiat de efectul dat de utilizarea magnetofoanelor. Unul dintre primele efecte Flanger electronice adevărate care au fost introduse a fost MXR Flanger/Doubler, care este acum disponibil ca plug in Universal Audio.

Efectul HAAS

Unul dintre cele mai strașnice aspecte ale efectului Flanger/Doubler este că acesta are un efect de doubling incorporat. Pentru a înțelege exact ce este, trebuie să vorbim despre efectul Haas. Efectul Haas este o teorie foarte utilă de psihoacustică, ce afirmă că o întârziere de mai puțin de 40 de milisecunde (sau mai puțin în funcție de textul de referința – uneori apare ca 30 de milisecunde) nu este percepută ca un eveniment distinct. Asta înseamnă că dacă delay-ul unui premier este stabilit la 50 de milisecunde, vei distinge doua evenimente separate – lovitura inițială iar apoi întârzierea. Dar dacă delay-ul este mai mic de 30 de milisecunde, cele două evenimente se vor amesteca și le vei percepe ca pe un eveniment unic.

Acest efect este foarte important, deoarece înseamnă ca o întârziere de mai puțin de 30 de milisecunde poate fi folosită pentru a îngroșa un sunet care pare moale, sau poate fi folosit pentru a crea un efect stereo pentru o piesă mono, panoramând pe o parte pista ”dry”, fără efect, și pe cealaltă parte pista cu delay. Indiferent cum îl folosești, efectul Haas este foarte puternic, chiar dacă deseori este trecut cu vederea.

DOUBLING

Pe de altă parte, o întârziere mai mare de 40 de milisecunde începe să sune dublat. Dublarea înseamnă să cânți a doua oară cât mai aproape posibil față de cum ai cântat prima oara. Micile nepotriviri între cele două piste fac sunetul mai bogat. Acest efect a fost folosit la scară largă de Beatles, care au iubit efectul atât de mult încât l-au folosit chiar și atunci când lucrau doar cu 4 piste. Deși nu e același lucru, poți crea efectul în mod artificial prin simpla adăugare a unui delay digital între 60 și 120 milisecunde vocilor sau unui instrument, la același nivel cu track-ul original, apoi dă feedback-ul la minim, astfel încât să obții doar o repetare.

Folosirea masivă a efectului Flange este ceva mai greoaie și necesită experientă, dar un Flanger subtil poate scoate majoritatea instrumentelor în față. Încearcă să pui puțin Flanger pe bas, pe cinelul Ride sau pe orice instrument cu corzi pentru a da acel ceva în plus care aduce sunetul la viață.

În timp ce Chorus pare a fi utilizat în mod obișnuit pe chitară și clape, nu-l trece cu vederea când vine vorba de vocea principală sau secundară.  Uneori, un vocal care cântă puțin fals poate fi ajutat în mod natural de un Chorus subtil în locul autotune-ului.

Instrumentele principale iubesc efectul de doubling, așa ca nu-ți fie frică să-l încerci pe toate track-urile, de la voce la chitară sau la trompete, dar nu uita de vocile secundare pe care le poți face să sune mai plin.

 

Share